2012 in poze (1)

Si altele

Cateva poze de la etajul 34 al Sky Tower

02/08/2015

Cateva poze din Politehnica

10/03/2015

Zilele astea mi-am facut curatenie prin laptop si telefon. Am mutat toate pozele si video-urile vechi pe un hard-disk extern, am facut o selectie cu cele mai reusite si le-am salvat intr-un folder special, in cloud.

Dupa care mi-am dat seama ca am o gramada de poze pe care nu le-am facut publice la vremea lor, din lipsa de chef, net sau timp.

Astazi vreau sa impusc doi iepuri cu un singur articol: sa ma inscriu in concursul Komandamentului de iarna TBF3 si sa ma laud cu cateva din pozele mele facute cu telefonul, care mi-au placut mie, in mod special.  O sa incep cu o poza din Bulgaria, intitulata sugestiv: “prea ca la tara”. Locatia este un restaurant cu specific bulgaresc de prin Nisipurile de Aur, care ne-a atras atentia prin faptul ca rasadurile din fata localului erau plantate pe bune, iar ospatarii sau clientii puteau sa intre in “gradina” si sa-si culeaga singuri cateva rosii, ridichii sau ardei. Bravo lor, oamenii astia chiar stiu sa puna punctul pe I-ul din castraveti! Astept si la noi restaurante:

• cu specific oltenesc, unde poti sa-ti smulgi singur prazul de pe pervaz,
• traditional moldovenesc, unde vei fi invitat sa mesteci singur in mamaliga,
• traditional ardelenesc, unde poti sa astepti linistit 3-4 ore pana vine chelnerul,
• traditional bucurestean, unde poti sa dai o avere pe o shaorma mica. Ohh, wait, deja exista.

Trecem granita la ai nostri, pentru doua poze care ar putea defini Vama Veche.

In imaginea din stanga puteti observa un peisaj autohton format din pavaje de beton, masini parcate una langa alta, pe ambele sensuri ale strazii si doua personaje tipice pentru fauna vamaiota. Era ora 5 dimineata, n-aveam somn si ma plimbam aiurea prin Vama, curios sa vad daca dimineata din Vama de acum 5-6 ani mai seamana cat-de-cat cu Vama lui 2012.

Doamna din imagine mi-a atras imediat atentia, atat prin pozitia inedita pe care a abordat-o, cat si prin coafura senzationala pe care o afisa. Tipul in camasa in carouri probabil era bodyguardul dansei, altfel nu-mi explic de ce m-a invitat sa-mi bage tigara pe gat daca mai fac poze. In partea dreapta se afla celebra (?) poarta din Vama, de langa cherhana. Jumatate inchisa, jumate deschisa, fara geamuri, cu o clanta defecta, dar cu un avertisment oarecum ironic:”nu fortati usa”. Citisem undeva ca aceasta nu e doar o usa, e un simbol al sentimentului de libertate pe care ti-l da Vama, e chemarea pe care marea o face catre oameni. Poetic, nu ?

Cea mai frumoasa experienta de anul trecut a fost excursia de cateva zile din Germania, unde am fost vizitez cateva castele. N-am apucat sa scriu despre cele patru zile petrecute acolo pentru ca pastrez materialele pentru un viitor proiect.

Poza asta cu castelul Hohenzollern a fost motivatia principala. Imaginea de mai sus e o poza de pe wikipedia, facuta de undeva de sus, din avion sau elicopter.

In realitate insa, castelul si mai ales drumul, arata cam asa: Cativa kilometri buni de urcat, un drum cu inclinatie destul de mare, care nu trece nicicum prin padurea deasa din fata ta, ci ocoleste destul de mult, prin niste pasuni mari, verzi si uniforme, care parca iti taie tot cheful sa mai mergi (sau in cazul meu, sa mai pedalezi) mai departe.

Radeam cu Emil (“ghidul” meu) si ne gandeam la cat de greu le era soldatilor inamici porniti in asedierea castelului, care trebuiau sa care dupa ei armamentul, proviziile, ruccsacul cu diverse lucruri, armura (care depasea usor 30 de kg), mai ales pe timp de vara, cand temperaturile ridicate le incalzeau armura le transformau in carcase incinse.

Castelul pare atat de aproape incat iti da senzatia ca poti ajunge usor, in cateva zeci de minute. Distanta si caldura iti taie totusi elanul dupa primele sute de metri, copacii si umbra lor sunt departe de drum, iar singurul popas amenajat este banca asta. Partea buna e ca …de indata ce ajungi sus-de-tot, la castel, ti se pare ca tot efortul a meritat. Moment numai bun de deschis o bere germana rece :D

Inchei prima parte din seria “ce poze a mai facut Auras” cu o imagine dintr-o cetate. Alba Iulia, toamna asta, in timpul festivalului de Folk “Ziua de Maine”.

Profund impresionat de povestea martirilor Horea, Closca si Crisan, si mai ales de atmosfera bacoviana din jurul meu (ceata, frig, un pic de ploaie, balustrade de plumb), am facut ceea ce si-ar fi dorit si cei trei mari luptatori transilvaneni: am spanzurat biserica!

As fi vrut sa o trag si pe roata, dar niste garduri de siguranta montate impotriva turistilor creativi (sau a celor care vor sa fuga cu bucati de scanduri din “podium”) m-au impiedicat sa-mi duc la sfarsit capodopera. Nu sunt eu prea priceput la fotografie, dar macar imi dau silinta. Nu stiu sa fac cine stie ce capodopere artistice, dar ma pricep sa gasesc cuvinte, persoane, momente si locuri care sa starneasca zambete.

Cred ca mi-am gasit nisa :p

Mai am niste poze simpatice si in episodul nr. 2. Apare maine, pe aceeasi frecventa.

Text înscris în concursul Komandamentul de iarnă – Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, un eveniment organizat de Foto Union, cu sprijinul Neola, Hotel Kehlbachwirt, Domeniile Vînju Mare, Hotel Continental Forum Oradea, Opel, Anagrama.