AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Ma asteptam ca “Les Miserables” sa fie inca o partida de 2 ore de plictiseala si speram sa nu atipesc in sala, pe o muzica frumoasa.
Ba chiar ma gandeam daca ar fi o idee buna sa-mi iau niste doape de urechi, in cazul in care actorii canta prea tare.
Spre surprinderea mea, nu a fost atat de plictisitor, nu am adormit, chiar in conditiile in care eram destul de obosit.
Da, mi-a placut un musical. E un soc si pentru mine :)
Parti bune:
- Decorurile, costumele, machiajul. Atat de bine realizate, incat reusesc sa-ti dea impresia ca totul chiar se intampla acum, in 1800 si ceva, in capitala Frantei, cu putin inaintea izbucnirii unei rascoale populare. Mizeria de la periferia Parisului, hainele personajelor, fetele palide si prea pudrate ale femeilor din vremea aceea …
- Hugh Jackman. Merita vreo doua Oscaruri si cetatenia franceza. Mi-a placut in mod special, pentru ca m-a uimit intensitatea cu care si-a jucat rolul si expresivitatea fiecarui gest, indiferent daca se incrunta, se bucura, avea dileme personale sau mustrari de constiinta. Cum l-am vazut doar in filme de actiune, a fost o surpriza placuta sa-l urmaresc jucand rolul unui sclav devenit parinte protector, sensibil si iubitor. A jucat/cantat rolul lui Jean Valjean atat de bine, incat nu mi-a venit sa cred ca e acelasi actor cu cel care batea robotii cap-in-cap in “Real Steel“, omora vampirii la foc automat in “Van Helsing” si avea unghiile netaiate in X Men.
- Cosette cand era mica si Gavroche, pentru energie, naturalete si voce.
Parti care nu mi-au placut:
- Momentele “solo” mi s-au parut mult prea lungi, mult prea exagerate sau prea intens jucate. Au fost momente in care mi-as fi dorit o telecomanda cu un singur buton de fast-forward. Pana terminau unele personaje de cantat cele doua-trei strofe, aveam timp destul sa mananc un sfert de punga de popcorn si sa beau tot sucul. Probabil de asta unii au parasit sala in timpul musicalului: au ramas fara suc.
- Personajul lui Russell Crowe, inspectorul Javert. In romanul lui Victor Hugo era un politist foarte dur si incapatanat, in film pare mult prea bland, prea retinut, prea arata a bunicul care-si cauta nepotul astamparat, sa-l urecheze si sa-i traga vreo doua suturi in fund, ca sa-l invete minte. Prea ca la tara. Trebuia sa fie malefic si enervant de obsedat de persoana lui Jean Valjean. Trebuia sa fie omul rau, nu politistul bosumflat care canta pe acoperisurile blocurilor.
Cum ziceam si in titlu, e un film care poate face fetele sa planga. Doar pe unele, ca sunt si altele neimpresionate, care au adormit, au plecat din sala sau sunt niste dure. Niste Javerte.
Cel putin pe randul 15, unde am fost eu, a fost concurs de bocitoare si “care suspina mai tare”.
Zici ca eram la priveghi si tocmai murisera nepotul Gavroche si mult iubitul unchi Javert, care le-a lasat mostenire doua vile in Paris. Curgeau lacrimile mai ceva ca la taiatul de ceapa. Ploua cu “awww”-uri din toate partile. Momente de magie cu servetele, care apareau pe rand, din intuneric …
Propun ca Cinema City sa faca un parteneriat cu o firma care produce servetele nazale sau batiste, sa se dea cate un pachet impreuna cu biletul. Nu m-as mira ca in sala 4 din Cinema City Sun Plaza sa se descopere ca e ud pe jos …
In incheiere, o intamplare adevarata si cateva intrebari: la doua scaune de mine, o tipa simpatica dadea tonul lacrimilor din plutonul de pe randul de sus. Ma uit la ea, erau lacrimi adevarate, isi tuguia buzele si parea foarte impresionata de emotiile pe care le transmiteau actorii. Cand, deodata, din buzele ei tuguiate … iese o intrebare:
“Cine *beeeeep* mea e actorul asta? E genial! ”
Ce varianta de raspuns ai alege ?
A. E ala din X Men 3. Ala cu unghii false de otel
B. Nu stiu dom’le, eu nu-s din Australia
C. Sigur nu e Sergiu Nicolaescu, m-am uitat eu pe program
Multumesc Oxygen PR si Cinema City pentru invitatie.
Nu am apucat sa vad inca acest film despre care se vorbeste atat de mult, prezentarea de aici ma face si mai nerabdatoare…