AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Intrerupem programul obisnuit de online&fun cu cateva randuri despre vampirii emotionali, acei oameni care au tendinta de a influenta negativ, de a critica in permanenta, de a sabota, de a frustra si tensiona pe toti ceilalti cu care intra contact. Oamenii aia care te seaca de energie, care te fac sa te incrunti si sa te enervezi dupa doar cateva minute de discutii cu ei, dupa ce le citesti un articol de pe blog sau vreun status/comentariu scris plin de ura, dezgust sau rautate, pe Facebook.
Din cate am citit, ar fi mai multe tipuri de vampiri emotionali (a nu se confunda cu trolii rautaciosi sau haterii, desi nu-s foarte departe, ca atitudine), dar o singura solutie: evitarea si ignorarea persoanelor incapabile sa creeze o atmosfera pozitiv, fara energii negative, fara atacuri personale sau incercari de a directiona discutia catre o zona gri, frustranta sau stranjenitoare, pentru cei din jur.
Un fel de teroristi negativisti, care ataca la sentiment :p
Citez dintr-un articol in engleza al unei doamne doctor. Articolele din romana sunt ori traduse si adaptate de aici, ori o dau spre paranoia.
Vampire #3: The Controller
These people obsessively try to control you and dictate what you’re supposed to be and feel. They have an opinion about everything. They’ll control you by invalidating your emotions if they don’t fit into their rulebook. They often start sentences with “You know what you need?” and then proceed to tell you. You end up feeling dominated, demeaned, or put down.
How to Protect Your Emotions: The secret to success is never try and control a controller. Be healthily assertive, but don’t tell them what to do. You can say, “I value your advice but really need to work through this myself.” Be confident but don’t play the victim or sweat the small stuff. Focus on high priority issues rather than on putting the cap on the toothpaste.
Vampire #4: The Splitter or Borderline Personality
Splitters see things as either good or bad and have love/hate relationships. One minute they idealize you, the next you’re the enemy if you upset them. They have a sixth sense for knowing how to pit people against each another and will retaliate if they feel you have wronged them. They are people who are fundamentally damaged—inwardly they feel as if they don’t exist and become alive when they get angry. They’ll keep you on an emotional rollercoaster and you may walk on eggshells to avoid their anger.
How to Protect Your Emotions: Stay calm. Don’t react when your buttons get pushed. Splitters feed off of anger. They respond best to structure and limit setting. If one goes into a rage, tell the person, “I’m leaving until you get calmer. Then we can talk.” Refuse to take sides when he or she tries to turn you against someone else. With family members, it’s best to show a united front and not let a splitter’s venomous opinions poison your relationships
Bonus, ceva din 2010, de pe softpedia, despre paraziti si vampiri emotionali, intr-un text la granita dintre pshihologie si analiza tranzactionala.
Unii oameni supravieţuiesc furând energia psihică a altora. Acest fenomen este larg răspândit în mediul rural, în fabrici şi uzine la nivelul personalului de joasă calificare, în Orient, Africa, lumea slavă şi mai puţin în occident şi mediul urban. Îşi are originea în stima de sine scăzută, trauma de abandon, agresiuni suferite în copilărie sau poate fi pur şi simplu învăţat la vârstă adultă prin contaminare (parazitare).
Fanita English a creat cuvîntul „parazitare” pentru a descrie tipul de tranzacţii pe care le utilizează oamenii ca mijloc de a smulge stroke-uri pentru sentimentele lor parazite.
Cel care este parazitat îi invită pe alţii să intre în schimburi în care îşi exprimă un sentiment parazit, în scopul de a obţine stroke-uri. Tranzacţiile se desfăşoară atâta vreme cât ceilalţi acceptă.
După Fanita English, parazitarea se efectuează în două moduri, ambele antrenând tranzacţii paralele între Părinte şi Copil. În Tipul I, cel care este parazitat, ocupă iniţial poziţia de Copil. Poziţia sa de viaţă este: „Eu nu sunt OK, tu eşti OK (ha, ha).” În Tipul II, vine din Părinte, cu poziţia de viaţă: „Eu sunt OK (ha, ha), tu nu eşti OK.”
În Tipul I, cel care este parazitat are un aer trist şi patetic. Fanita English denumeşte acest tip de parazitare: „Neajutoratul” şi îl clasifică Tipul I a. Iată un exemplu:
Cel care este parazitat (C-P): „Sunt din nou deprimat azi.”
Partenerul (P-C): „Îmi pare rău, dragă.”
Cel care este parazitat: „Iar am avut probleme cu şeful.”
Partenerul: „Ţţţ, ţţţ, asta e rău!”
Există o alternativă, în care Copilul celui care este parazitat, poate veni dintr-o poziţie plângăcioasă, nemulţumită.Este Tipul I b, „Neastâmpăratul”. Partenerul reacţionează prin stroke-uri care emană din Părintele Normativ negativ în loc de Părintele Grijuliu:
Cel care este parazitat: „Şi nici tu nu îmi eşti de prea mare ajutor.”
Partenerul: „Hm! Nu poţi să te descurci de unul singur?”
Cel care este parazitat: „Ce vrei să fac? El e şeful, nu?”
Partenerul: „Bine, de ce nu te plângi la sindicat?”
Şi Tipul II are două modalităţi de operare. În Tipul II a, „Serviabilul”, cel care este parazitat adoptă poziţia de Părinte Grijuliu negativ, cu scopul de a obţine stroke-uri de recunoştinţă de la Copilul celuilalt:
Cel care este parazitat (P-C): „Sigur ai mâncat destul?”
Partenerul (C-P): „Oh, da, mulţumesc!”
Cel care este parazitat: „Ce-ar fi să termini şi bucata asta de plăcintă?”
Partenerul: „Sincer, a fost grozav, dar nu mai pot.”
În Tipul II b, „Autoritarul” iniţiază tranzacţiile din Părintele Normativ negativ, căutând stroke-uri sub formă de scuze de la Copilul celuilalt:
Cel care este parazitat: „Ai întârziat din nou!”
Partenerul: „Îmi pare rău!”
Cel care este parazitat: „Ce vrea să însemne „îmi pare rău”? Este a patra oară săptămâna aceasta…”
Chiar dacă Fanita English nu o spune, noi sugerăm că oamenii pot parazita şi din Părinte către Părinte, pe teme ca: „Nu e aşa că e groaznic” şi din Copil către Copil, printr-o escaladare în schimbul de sentimente.
Parazitarea este un fel de structurare a timpului, în care schimburile implică sentimente parazite. Tranzacţiile paralele nu se opresc până când partenerul nu se retrage sau nu încrucişează tranzacţia. Cel parazitat este de obicei cel care încrucişează tranzacţia, deoarece dacă sunt experimentaţi, devin foarte buni în a repera momentul în care celălalt este pe punctul de a se retrage. Şi decât să-şi vadă sursa de stroke-uri retrăgându-se, preferă să ia iniţiativa. Acest lucru duce deseori la transformarea parazitării în joc. (Ian Stewart – Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare, pg.141).
Definiţia timpurie a lui Berne pentru jocurile psihologice fără comutare, „Un joc este o serie de tranzacţii ulterioare, care cuprinde o stratagemă şi care conduce la un beneficiu, în general ascuns, dar bine definit” a fost descrisă deja în AT modernă printr-un alt concept: parazitarea.
Daca apare comutarea de roluri in triunghiul dramatic, parazitarea devine joc psihologic.
Exemplu:
In parazitarea de tipul II a, „Serviabilul”, cel care este parazitat adoptă poziţia de Părinte Grijuliu negativ, cu scopul de a obţine stroke-uri de recunoştinţă de la Copilul celuilalt însă în final poate cumuta în persecutor (Părinte normator/critic negativ):
Cel care este parazitat (P-C): „Sigur ai mâncat destul?”
Partenerul (C-P): „Oh, da, mulţumesc!”
Cel care este parazitat: „Ce-ar fi să termini şi bucata asta de plăcintă?”
Partenerul: „Sincer, a fost grozav, dar nu mai pot.”
Cel care este parazitat (P-C): “Totdeauna ai fost rău de mâncare”
Partenerul (C-P): „Eu mananc cat sa ma satur pe mine, sau cat sa te multumesc pe tine?
Ultima tranzactie este o incrucisare a comunicarii, inchiderea jocului.
Penultima tranzacţie este comutarea, şi posibilul scop inconştient pentru care agresorul a iniţiat parazitarea. În acest caz, pentru că agresorul nu a obţinut recunoştiinţa celuilalt, încearcă să-l coboare pentru a se înălţa pe sine. Se observă că înainte de comutare, victima mănâncă nu pentru a se sătura pe sine, ci pentru a-l mulţumi pe agresor. Cum nu reuşeşte să mănânce suficient încât agresorul să se simtă satisfăcut, onorat, el comută în scopul de a obţine stroke-uri şi mai puternice persecutând. Acest exemplu de parazitare se poate observa la majoritatea ţăranilor români.
Nu e de mirare ca a fost descris pentru prima data de Fanita English, nascută la Galati. Copiii parazitati de parinti, dezvoltă un sine fals, compliant pe dorintele parazite (secrete) ale parintilor. Sinele original se poate manisfesta in rabufniri de violenta, asupra jucariilor, animalelor, oamenilor. Ori adolescentul se poate refugia in lumi ireale, imaginare, facilitate de tehnică (tv, jocuri pc), sau de droguri, psihoza. Cantitatea de sentimente parazite pe care poate ajunge sa le traiasca un copil parazitat de bunici, parinti, poate fi atat de mare, incat viata devine imposibila. Asa apar cazurile de fuga de la domiciliu, de suicid.
O modalitate de a distruge spiritul de initiativa al cuiva se cheama furtul intentiei sau rapirea deciziei. E vorba de un sablon relativ des intalnit. De exemplu…ai un scaun in fata. Si vrei sa te asezi. Sau o canapea, nu conteaza. Si atunci eu/ mama ta/ persoana “rea” /agresoare etc te invita sa te asezi. Si tu te asezi. Dar pentru public, tu te asezi ca ti-a zis ea, nu ca asa ai decis tu. In clipa cand vrei sa faci ceva, cealalta persoana iti spune ce sa faci, si anume exact ce tu te pregatai sa faci. In mintea ta are loc un blocaj / confuzie.
Pentru ca te lipseste de responsabilitatea deciziei. Nu mai decizi tu ci celalalt. Ti-a furat decizia. Atunci poti sa te opresti si sa spui: „fac x pt ca asa am decis eu, nu pt ca imi zici tu” sau “tocmai asta faceam, nu e nevoie sa imi spui asta”.
Dar daca faci asta cu cineva in stilul “picatura chineazeasca”, cedeaza psihic si se lasa in voia sortii (neantizare). E o forma extrema de parazitare si una din modalitatile prin care parintele grijuliu negativ face ca copilul victima sa nu mai plece de acasa (“It`s beautiful, I`m gonna stay…!”). Aceasta forma de parazitare extrema a fost descrisa de Jacques Salome. S-ar putea crede ca cel care paraziteaza astfel, o face pentru ca e in supraadaptare.
Ei bine, la inceput s-ar putea sa fie din supraadatare. Dar pana la urma el descopera ca e o sursa buna de stroke-uri, asa ca o transforma in o parazitare, sau untr-un joc de tipul „Salvatorului necerut”.
Refuzati sa va lasati parazitat asftel, pentru a vedea daca apare comutarea in persecutor, cand „serviabilul” va reprosa satisfactut, „Si eu care voiam să-ţi fie bine…!”
Aceasta e de fapt mult trâmbiţata ospitalitate romaneasca, de care fac bascalie peste ocean cei care au plecat fara a se mai uita inapoi.
